Privirea de dincolo de gratii e tulbure, Etelca Ghedo vede întâi degetele încleștate pe barele din fier forjat. Cutele dintre falange sunt revărsate, accentuând aspectul ciolănos al mâinilor, iar unghiile tăiate scurt, drept, ușor zimțat, trădează unealta folosită, briceagul. Către acest briceag în formă de pește privește acum cu insistență fata, către briceagul portarului, prins cu sârmă de cupru împletită în două, ba chiar în trei, pe alocuri.

Naiul ciolănos al mâinii se întinde, cerând ca o somație: Ia să vedem! cealaltă mână rămâne încleștată, semn mai degrabă al simțului posesiunii decât al devotamentului către instituție. Deschide, domne, zice Etelca Ghedo. Portarul scuipă printre dinți un firicel de iarbă. Pe dracu, zice, nu deschid. Acum, în sfârșit, ochii. Fata înclină capul spre dreapta, asemeni gestului de mirare al câinilor. Ochii portarului sunt blânzi, senini. Îți spun: Deschide, domne. Nț! ăla. Da de ce? Pen faptu că nu stai la rând. Etelca Ghedo aruncă o privire fugară de jur împrejur. Nu sunt decât eu aici, zice ea. Pe dracu, zice portarul. Să stai la rând, altfel nu-ți deschid. Fata se îndepărtează câțiva pași. Nu-i destul. Încă. Etelca Ghedo își aduce aminte dintr-o dată că are febră, trage o înjurătură în gând și zice: Se vede cât de roșie mi-e fața? portarul își lipește fruntea de grilaj, da zice, să fiu al dracu, ai fața roșie, pe chestia asta mai fă câțiva pași.

Apare de după colț un bărbat, se apropie de poartă, portarul îi deschide, bărbatul intră, ronțăie cu picioarele pietrișul de pe alee, molfăie trei metri de iarbă până la caisul înflorit, rupe o floare. Molfăie, ronțăie. Plescăie treptele și dispare în clădirea cea albă a instituției. Pe el de ce l-ai lăsat? strigă de la două sute de metri îmbujorata. Că vreau io. De-aia. Sunt ultimele cuvinte ale portarului. Au apărut din clădire doi malaci, primul îi arde un pumn în fălci și îi apucă gura cu mâna rămasă liberă, timp în care celălalt îi arde cu sete un picior în stomac. Ciolănosul e târât spre fundul curții. Iată-l pe un al treilea, deși mai pipernicit decât toți, el îi strigă fetei: Poftiți, sunteți așteptată! Poftiți!

Ce gură de pește acest strigăt: Po! de la poftiți. Strigăt în gură de pește, filmare în ochi de pește.