Clădirea, este foarte important să spunem lucrul acesta, se aseamănă cu majoritatea celor din împrejurimi. Cele patruzeci și două de apartamente sunt repartizate în mod egal pe trei niveluri: pivniță, parter și etaj. Și din punct de vedere social există o egală împărțire. Dacă la etaj locuiesc familiile bogătanilor scăpătați, în mare majoritate evrei, la parter se află paisprezece familii de români, germani, sârbi și maghiari, în vreme ce pivnița este ocupată de familii dintre cele mai dubioase. În ciuda acestei neobișnuite mixturi, oamenii se înțeleg foarte bine și se respectă, de pildă n-ai să-l auzi niciodată pe domnu Lichting spunându-i soției portarului Hermann decât: Bună ziua, doamna Hermann, sau, chiar bună ziua, domana portar. Trebuie spus câte ceva și despre lărgimea curții. Într-adevăr, această curte este foarte largă.
Domnu Carabeț stinge țigara cu vârful papucului, pe-urmă îi trage un șut. Țigara strivită nu s-a tins de tot, ca sfârâie ușor în zăpadă. Domnu Carabeț a fost tâmplar înainte de a se apuca de cofetărit. De-atunci a rămas cu obiceiul de a da cu șutul mucurilor de țigară. Era foarte precaut, totuși, atelierul i-a luat foc într-o bună zi, chiar el obișnuiește să spună astfel, într-o bună zi, pentru că din ziua aceea s-a lăsat de tâmplărit, îmbrățișând frumoasa meserie de cofetar. Dar asta a fost de mult, foarte de mult, ehei, unde sunt vremurile alea. Se poate spune: domnu Carabeț este nefericit. De câte ori i se ivește prilejul, adună în jurul său spectatori, ridică brațele spre cer, interogând, unde, unde sunt torturile de altădată?
Ei, domnu Wagner, asta ar fi într-adevăr o treabă bună, să cumperi un porc. Domnu Wagner zâmbește și pleacă fără să spună o vorbă, îndreptându-se spre coridorul la capătul căruia se află masiva poartă a clădirii. Acum nu se mai vede, se aud numai bocancii săi pe pardoseala coridorului. Citește în continuare…
Isabella a visat azi-noapte cârnați. Domnu Wagner stă sprijinit de perete lângă domnu Carabeț, care șade pe un scăunel în pragul ușii sale. Ca să ajungi la acest prag, trebuie să urci șase trepte. Domnu Wagner n-a urcat treptele, el stă sprijinit de zid privindu-l de jos în sus pe domnu Carabeț, de altfel, domnu Wagner și familia sa locuiesc în pivniță, ei s-au obișnuit să privească lumea astfel, adică de jos în sus.
Știi, domnu Carabeț, cum e ea, zice domnu Wagner scuându-se parcă, Isabella e mai mult mută, vorbește așa de rar. Domnu Carabeț dă din cap mereu, da, da, știm cu toții treaba asta, zice el în gând, fata s-a scrântit fiindcă a citit prea mult. Cum îți zic, continuă domnu Wagner, de dimineață, după ce am dus-o la spălător, mi-a spus chestia asta, zice: Vati, am visat ceva așa grozav. Ce? zic eu. Zice, ah, cârnați, mulți, foarte mulți cârnați. Și foarte, foarte buni. Nevastă-mea, ducându-și mâna la gură, zice, draga mea, de ce? Isabella scumpă, de ce tocmai așa ceva? Citește în continuare…
Aici ar fi, poate, cel mai nimerit loc pentru a afla, cititorul meu drag, câteva lucruri despre mine, traducătorul acestui vis. Încerc, prin urmare, o deschidere, deși e de crezut că mai degrabă vei afla câte ceva demn de luat în seamă după închiderea acestei cărți.
Să luăm, de pildă, amintirile despre copilul care am fost. Ce altceva voi alcătui, decât o ficțiune? Un calcul lamentabil de simplu (și destul de rudimentar) mi-a adus în față reprezentarea în cifre a vieții unui om. Prin urmare, să zicem că ar fi posibilă (evident, nu și necesară) înregistrarea video a vieții unui om, zi de zi, noapte de noapte. Această teribilă idee ar însuma peste două sute cincizeci de mii de casete, ce-ar alcătui o videotecă al cărei raft ar avea lungimea de cinci kilometri. Apelând la un astfel de artificiu (seducător și monstruos deopotrivă), ne imaginăm cu ușurință că am putea avea acces la fiecare clipă a vieții noastre, de la primul gângurit la primul sărut, de la prima noapte de insomnie la lungul șir al celor care au urmat; am revedea (dar ce grozăvie!) cu exactitate toate întâmplările dureroase care ne-au nefericit, dar și clipele de bucurie sau de sublim (și ce sublim!). Această înregistrare video, însă, ne este inaccesibilă.
